Două prune

Mă fraților, să vă spui o daravelă pe care o pății cu oltenii, cînd fusăi mai cruduț, numa o țîră să dau hoanga cu sacîz, că sună ca droanga ...

Ajunsăi în Motru, repartizat de govern, ca să dau cărbune țării, dotat cu 10 kile de beutură, de horincă de-a noastă, sau palincă cum îi zîc oltenii, că aceea deșchidea orice fel de lacăte oricît de ruginite ar fi ele. Ajunsăi înt-o dimineață de brumărel pă o bungineală de nu vedeai la doi metri, luai în primire odaia într-un căminete de detașați din tătă țara, unde mă întîlnii cu un coleg borșean, aterizat și el ca mine între olteni. Mă fraților, cum vă spusăi, era un căminete cu detașați, tătă floarea cea vestită a societății, boschetarii lui Ceaușescu, auzeai numai chirăituri peste tot. Mă înțălesei cu Văsîi să luăm o cameră laolaltă.

ʺMă Văsîi, da aiesta-i apartamentul ăla cu tri camere fogodit?ʺ .. ʺAiesta o fi, că altu nu văd, doră n-ai crezut că a fi de-a tomna?ʺ .. ʺApi n-am crezut, de-a bună samă, da ce franț facem noi amu, că aicea nu-i de zăbădit?ʺ .. ʺPînă una alta hai și-om mere pîn oraș, să videm ce-i!ʺ .. ʺNo hai!ʺ

Și ne dusărăm noi să ne holbăm pă floștăr, să luăm pulsu Motrului. Nu tare multe am avut ce vide, era un sîngur restorant cu două feluri de beuturi, vermut și o bere mucezîtă, de ne-am tăt dus cum am vinit. Cum vă spusăi, ne-am pus noi merinde de-a noastă, slănină cu ceapă, da aceea am zîs c-o țînem de sărbători și să ne orientăm de alticele să ne umplem mațăle. Intrarăm înt-o alimentară, că numa una era în tăt Motru, să ne luăm ceva de-acolo. Și ce să videțî, mă frațîlor, că tăte rafturile erau pline de tocană de legume și conzerve de pește, și ce ne-o sărit în uăti, două prune. Hopa, ne să videm noi, că aici îi lumea noastă!

O fost apărută în Baia Mare, în vremea aia, o horincă făcută de Mat-ul din Seini la jumătate de litără în uăiagă de sticlă, cu o poză cu două prune, de 52 de grade, care costa 40 lei. Mă și videm magia în două prune, tăt așe în sticlă de jumătate, la 20 lei, adică pă jumătate. Mă, zîcem noi, haida să luăm două litere, adică patru sticle, să nu uă strîcăm p-a noastă, și merem la căminet, ne facem o ratătă de vo douăzăci de uouă cu slănină, și ne punem pă lîngă ele, dade ne-a trăzni oarece pîn cap, să ne descurcăm oarecum p-acilea.

Mă, și așe și facem .. era un reșeu acolo, avem noi on laboș, și trecem la treabă. Avem și păhare de horincă, de-a noaste, că noi nu ne băteam joc de ritual, ne punem în pahare și așteptam să închinăm, să ciocănim cum să ciocănește pă la noi. ʺNoroc, Văsîi!ʺ .. ʺDumnezo te-mboarde-n rai, Dane!ʺ ... Mă și dăm tăt conțînutul pă grumaz, cu încredere totală în cele două prune. Ne uitarăm unul la altul că doi proști, cu rînjete tîmpe, io pusăi mîna pă o sticlă să cetesc încă odată ce franț de prune au oltenii, și ce văzui mă ilumină de tăt, scria clar că e de 20 grade. Mă, da ne-o traseră oltenii din prima zi. Ce să mai bei din ea, uam zvîrit tătă și am început o uăiagă de-a noastă, pînă ne-am matolit bine, să nu ne facem de tătă mininonea, să s-audă pînă-n Maramureş de daravela noastă ... :))

Bordan - 28 septembrie 2014